Liber

Scrisul mă duce cu gândul la prea multe lucruri. Este singurul moment în care mintea mea e dezordonată și se pierde în cuvinte. Prea multe stări pe care mi-aș dori să le exprim în cuvinte. Există cuvinte care să exprime sentimente, dar niciodată cuvinte care să exprime stări, deoarece stările sunt formate din atâtea sentimente. Iar cel mai rău e atunci când sunt contradictorii, în care nu realizezi ce și cum ești și cauți cu disperare acel cuvânt care să-ți exprime starea. Parcă te-ai simți mai eliberat. Dar nu, omul trebuie să se lupte cu existența sa, să se macine din cauza unui cuvânt pe care nu-l găsește și probabil că îl va afla doar în momentul când nu va mai lupta cu și pentru el.

Paragraful anterior a fost scris cu un an în urmă, un an rece și neplăcut. Nu era recele acela plăcut pe care îl simți dimineața, tocmai trezită, când ieși pe balcon să fumezi o țigară și pielea ți se face găină, iar vântul îți satisface nările cu aerul proaspăt de o nouă zi. Nu, și tocmai de aceea n-am mai exersat de mult acest sport de „a scrie”. De a-mi lăsa imaginația să se joace cu mintea mea și de a-mi zbura gândurile dincolo de ce este considerat moral sau imoral. M-am oprit din lipsa timpului, din lipsa plăcerii ce mi-a fost furată din cauza perioadei, dar și din frica faptului de a nu mă înfunda prea mult în propriile idei voit ascunse. Dar m-am gândit să pratic din nou acest mult uitat hobby pentru simplul fapt că îmi permite să mă eliberez și să-mi acord timp pentru mine și pentru alegerea cuvintelor alese de mine. Liber.